Vizualizeaza nava - Regele Carol I

Vizualizeaza nava - Regele Carol I
Data lansare: .1897
Data casare: scufundat de o mina 17.10.1941
Categorie: Nave Maritime
Santier: In Marea Britanie
Companie: S.M.R , Marina Militara
Lungime: 106.70
Latime: 12.80
Capacitate: 650
Echipaj: 75
Pasageri: 1500

Scurt istoric

 

„REGELE CAROL I” - prima nava moderna a Serviciului Maritim Român (S.M.R.)


Dr. Carmen Atanasiu
Tipul navei: Pasager maritim.
Armator: S.M.R.
Port de înmatriculare: Constanta
Comandat în Marea Britanie, cu un cost initial de 2.447.470 lei, vaporul a sosit în tara în iunie 1898. „Regele Carol I”, prima nava moderna a S.M.R. a fost botezata la Constanta, împreuna cu nava „Principesa Maria”, în prezenta Regelui Carol I. „Serbam astazi – spunea suveranul – botezul vasului celui mai însemnat „Regele Carol I”, care împreuna cu vasul „Principesa Maria”, asigura mersul regulat si repede din Europa Occidentala, prin caile noastre ferate, spre tarmurile orientale ale Marii Mediterane. Fie ca aceste nave (...) brazdând calea tot mai întinsa spre Orientul departat sa poarte cu sine si cu fala steagul si numele României. Fie ca Serviciul Nostru Maritim sa-si ajunga din plin menirea de a spori propvaduirea economica si prestigiul national”.
Nava a fost o reusita deplina atât din punct de vedere al liniei constructiei, sveltetei si elegantei formelor, cât si din punct de vedere al performantelor sale deosebite, viteza de 18 Nd., pe care o atingea „Regele Carol I”, era accesibila la începutul secolului XX numai navelor de razboi foarte rapide si cu tonaj relativ redus, rezistenta la uzura a masinilor sale devenind proverbiala în S.M.R.
În anul 1912, o reclama a S.M.R. prezenta avantajele calatoriei cu acest vapor astfel: „Pe vapor se gasesc la dispozitia calatorilor restaurante de prima ordine, frumoase, saloane pentru dame, cabinete speciale pentru familii, iluminat electric, calorifer, bai, telegrafie fara fir, coafor, medic”.
Pâna la începutul primului razboi mondial „Regele Carol I” a deservit linia Constanta-Constantinopol-Dardanele-Smirna-Pireu-Alexandria, cu unele modificari sezoniere ca, de exemplu, escale la Haiffa sau Beirut, plecarile fiind saptamânale.

Fotografie nava Regele Carol 1 in portul Constanta ,datata 1936,

 fotografie furnizata de Remus Soisun


Odata cu intrarea României în primul razboi mondial, pasagerele S.M.R. au fost închiriate flotei ruse din Marea Neagra transformate, fiind la Sevastopol, în crucisatoare auxiliare. Pe „Regele Carol I” au fost instalate 4 tunuri de 100 mm, 2 tunuri de 63 mm antiaeriene, debarcate mai târziu pentru a fi înlocuite, 2 proiectoare, o statie T.F.S., aparate necesare dirijarii firului instalatiei pentru luarea la bord a doua hidroavioane. De asemenea, au fost completate mijloacele de stins incendiul, mijloacele sanitare, a fost amenajata cazarma echipajului pentru 150 de persoane, s-au reparat caldarile si s-au facut lucrari de doc.
Dupa izbucnirea revolutiei bolsevice în Rusia, în octombrie 1917, activitatea razboinica a navelor noastre nu a mai putut fi continuata. Inevitabil, influenta nefasta a revolutiei rusesti s-a facut simtita si la bordul navelor românesti, pe care numai un sfert de echipaj era format din români. În aceste conditii, întoarcerea navelor acasa a fost o adevarata odisee, „Regele Carol I” constituind un exemplu în acest sens.

Fotografie Regele Carol I - sursa Wikipedia


Capturat si sechestrat la Batumi în numele Comisariatului Transcaucazian, care nu recunoscuse puterea comisarilor poporului, crucisatorul auxiliar „Regele Carol I”    avea o singura solutie: evadarea. În pofida celor 60 de georgieni înarmati, ramasi la bord cu misiunea de a supraveghea echipajul ofiterilor si marinarilor români de pe „Regele Carol I”, au înteles ca datoria lor este de a reda nava cât mai curând proprietarului sau legitim: statul român. Aceasta cu atât mai mult cu cât, întoarsa la Sevastopol, putea fi distrusa împreuna cu celelalte nave din Flota Marii Negre sau transformata dintr-o captura georgiana într-una germana. Conform unui plan prestabilit, în noaptea de 29 spre 30 martie 1918, crucisatorul a ridicat ancora si a iesit în mare. În acel moment avea la bord: 14 ofiteri rusi, un ofiter si 3 mecanici români si 53 de marinari georgieni, singurii care nu cunosteau adevaratul scop al plecarii. S-au împartit arme personalului român, iar georgienii au fost dezarmasi si li s-a promis ca odata ajunsi în România, se va cere guvernului român repatrierea lor, ceea ce de altfel, s-a si întâmplat.


Urmarit de 2 divizioane de distrugatoare sovietice, crucisatorul a reusit sa intre în apele românesti fara nici un incident. În seara zilei de 31 martie 1918, dupa o absenta de peste 600 de zile, „Regele Carol I” s-a apropiat de gurile Dunarii. În dimineata zilei de 1 aprilie 1918, „Regele Carol I” a intrat în portul Sulina în uralele multimii adunate pe cheu. Primul care a pasit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), capitanul portului Sulina. În careul ofiterilor, fostul comandant rus al navei, cpitan-comandorul Vinocurov, a dat citire unui raport în care se preciza: „Dupa pacea de la Brest-Litovsk, socotind razboiul ca si terminat, noi, ofiterii din Flota Marii Negre, predam crucisatorul auxiliar „Regele Carol I” legitimul sau stapân, tarii Românesti”.
Dupa razboi nava a intrat în reparatii capitale, în timpul carora au fost facute o serie de modificari la corp, în zona pupei. Imediat dupa reparatii pasagerul si-a reluat cursele regulate în Mediterana Orientala. În anul 1923 a remorcat cargoul „Bucuresti”, ramas fara carbuni, pâna la Constantinopol. Dovedindu-se deosebit de util în asemenea operatii, la 26 martie 1935 a fost solicitat sa despotmoleasca „Dacia”, lânga Tuzla, dupa ce remorcherele portului încercasera zadarnic acest lucru.


În timpul celui de-al doilea razboi mondial, rechizitionat de Marina Militara, a fost transformat în crucisator auxiliar puitor de mine. Astfel, au fost montate doua tunuri de 120 mm, 4 tunuri A.A. de 37 mm, instalatii de lansat mine antisubmarin, instalatii de lansat si aruncat grenade antisubmarine si doua nave antiparavan antimine. Capacitatea de încarcare era de aproximativ 200 de mine. Întreaga nava, alba la origine, a fost piturata în culori de camuflaj, cu un desen geometric în culori gri, negru si alb. Crucisatorul a fost încadrat cu echipaj mixt, alcatuit din 85 marinari militari si 15 marinari civili cu ordin de mobilizare la bord.


În perioada 7-16 octombrie 1941, o grupare formata din puitoarele de mine „Regele Carol I” , „Dacia”, „Amiral Murgescu”, canonierele „Ghiculescu” si „Dumitrescu”, torpiloarele „Sborul”, „Zmeul” si „Naluca” au executat operatiuni de minare în apele Bulgariei prin instalarea a 5 baraje de mine. La începutul lunii decembrie 1941, noi baraje de mine au fost instalate în zona Azabla.
În timpul îndeplinirii acestei misiuni, crucisatorul auxiliar „Regele Carol I”  s-a scufundat la 10 octombrie 1941 în golful Varna, în urma exploziei unei mine 21 de marinari si-au pierdut viata. Iata cum descrie un supravietuitor, Constantin Ignat, momentul tragediei: „Din barca plina pâna la refuz, ce se îndeparta, vedeau imaginea pe care o prezenta falnicul pasager „Carol I” devenit crucisator, înclinat la 45°, cu prova pâna la comanda în apa si cu cele doua elice rotindu-se în aer sub forta aburului din cazanele ramase în functiune. Când am ajuns cu barca la cca 100 m distanta de nava, un sunet puternic si lung de sirena ne-a facut sa privim cu totii la nava ce-o abandonasem... cu aburii iesind din fluier, înaltându-se pe lânga cos, cu elicele rotindu-se încet si, în sunetul sirenei, sirena ce salutase de nenumarate ori porturile Levantului si ale Mediteranei, una din „lebedele” Marii Negre ale S.M.R.-ului se afunda încet în albastrul marii...”.
Caracteristici:
Capacitate maxima de încarcare – 650 TDW; deplasament maxim – 3600 tone; lungime – 106,70 m; latime – 12,80 m; viteza – 13,3 Nd.; data constructiei – 1897; Santierul constructor – „The Fairfield Gevon”, Glasgow-Anglia; echipaj – 75 membri; pasageri – cls. I – 75; cls. II – 42; cls. III – 204.
    Date cu caracter militar:
Capacitate transport oameni – 1500; cai – 100; trasuri – 100; autocamioane – 20. putea fi transformat în crucisator auxiliar si armat cu tunuri.

Informatii furnizate de Dr. Carmen Atanasiu

 

SMR Regele Carol I

Vaporul de pasageri Regele Carol I a fost construit la Glasgow, Anglia, in anii 1897-1898, si a ajuns in tara la 28 iunie 1898, intrand in compunerea flotei Serviciului Maritim Roman. Carol transporta regulat pasageri pe rutele maritime Constanta-Istanbul si Constanta-Pireu. In anul 1899, cazanele vaporului au fost modificate pentru a arde pacura in loc de carbuni, iar in 1905 a fost instalat un post TFF. Dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial, Carol a fost pus la dispozitia marinei imperiale ruse din Marea Neagra.

In octombrie 1916, la Sevastopol, SMR Regele Carol I a fost transformat in crucisator auxiliar, prin montarea a patru tunuri de 101 mm, a doua tunuri AA de 63 mm, doua proiectoare si instalati pentru transportarea si exploatarea a doua hidroavioane. In martie 1917 a intrat in componenta diviziei de crucisatoare rusesti, care a bombardat coasta anatolica si a pazit Bosforul. Dupa declansarea revolutiei ruse, Carol a fost confiscat de caucazieni la Batumi, in cele din urma reusind sa evadeze cu concursul ofiterilor rusi de la bord si sa ajunga la Sulina la 31 martie/13 aprilie 1918. Guvernul roman a fost de acord cu cererea rusilor de retrocedare a tunurilor si instalatiilor ce fusesera montate in 1916.

Dupa incheierea primului razboi mondial, SMR Regele Carol I a reluat rutele de pasageri Constanta-Varna-Istanbul-Salonic, si, dupa inceputul celui de-al doilea razboi mondial si intrarea Italiei in razboi, doar ruta Constanta-Istanbul. In 1941, nevoia Romaniei de protectie a litoralului cu baraje de mine si numarul redus de puitoare de mine aflate in dotarea Marinei Romane a dus la rechizitionarea lui SMR Regele Carol I si transformarea sa in puitor de mine, puntea principala permitand aceasta operatie. Comandant al navei a fost numit locotenent-comandorul Ion Borcea. In perioada 16-19 iunie 1941, Carol a executat un baraj de mine in largul litoralului romanesc, intre Capul Midia si Tuzla, alaturi de NMS Amiral Murgescu. Barajele din fata Constantei si-au facut datoria pe 26 iunie 1941, provocand scufundarea distrugatorului sovietic Moskva si avarierea crucisatorului Vorosilov.

Pe fondul raidurilor executate de aviatia sovietica, la 25 iulie 1941 doua tunuri AA de 20 mm au fost montate la bord, iar cateva zile mai tarziu doua tunuri de 105 mm.

Pe 6 octombrie 1941, sub comanda locotenent-comandorului Florian Popescu, Carol a executat o actiune de minare anti-submarin, in partea de sud a barajului Midia-Tuzla, alaturi de puitoarele de mine NMS Amiral Murgescu si NMS Dacia in cadrul Operatiunii Varna. Pe 9 octombrie 1941, Carol a minat anti-submarin zona sud-vest de capul Kaliakra. La 10 Octombrie 1941, orele 11:50, dupa ce parasise portul Varna cu o noua incarcatura de mine, NMS Regele Carol I a lovit o mina la 2 mile marine distanta de farul Galata Burnu, dupa care s-a scufundat in 13 minute. Mina facea parte dintr-un baraj realizat cu aproximativ o luna in urma de submarinul sovietic L-4. Un subofiter si 20 de marinari si-au pierdut viata, restul echipajului fiind recuperat de torpilorul Smeul, care asigura protectia operatiunii de minare.

Chiar daca NMS Regele Carol I s-a scufundat in octombrie, barajele lansate in 1941 de aceasta nava au continuat sa faca victime. In aceeasi luna, submarinul sovietic M-58 a lovit o mina in fata Constantei. Pe 30 noiembrie 1941, Sc-211, in timp ce incerca sa atace un convoi format din cargoul romanesc Carpati si cel bulgaresc Tar Ferdinand, a intrat intr-un baraj lansat pe 8 octombrie si s-a scufundat in apropiere de Varna. Aceeasi soarta a avut-o si submarinul Sc-204 in aproximativ tot in zona Varna in decembrie 1941. Perste un an, in decembrie 1942, submarinul L-24 a lovit o mina din barajul S-15 din zona Capului Kaliakra si s-a scufundat.

Sursa marerial www.worldwar2.ro

Despre epava

Epava vasului de pasageri transformat de doua ori in nava de razboi Carol I se afla la 18 m adincime, la sud de Varna, aproape de Byala. Este bine conservat, dar acoperit cu midii. Puntea principala se afla la 4-5 m deasupra fundului. Scafandrii pot patrunde in ea fara probleme.

Sursa : www.scubalibre.ro


Pagina actualizata 11 septembrie 2010 , Cristian Munteanu

Toti cei care au date despre aceasta nava ,fotografii sunt invitati sa contribuie la dezvoltarea acestei pagini si inclusiv a Registrului Naval Virtual Roman ,puteti trimite materiale la adresa rnv@marinarii.ro , cei care contribuie vor fi specificati ca sursa .

Duplicarea materialelor din aceasta pagina , utilizarea in forumuri a imaginilor se poate face numai cu specificarea  :

Daca pagina contine articole sau o descriptie detaliata a navei se va specifica si autorul articolului.

Pagina actualizata 28 decembrie 2011 , Cristian Munteanu


Comentarii