Nave de istorie - Nava Sadu

 
 

Nava Sadu

Nava Sadu in Santierul Naval Constanta . 

Fotografie din Arhiva Muzeului Na?ional de Istorie a României

Sursa fotografie  www.comunismulinromania.ro Localizare fotografie Constantin Cumpana

1988, 2 decembrie - cargoul „Sadu” (pavilion: România, 4.737 tdw., indicativ: YQSC, lungimea: 106,05 m, latimea: 14,825 m, înaltimea: 7,060, viteza: 13,7 Nd., autonomie: 6.000 Mm, comandant: c.l.c. Sergiu - Lucian Grigorescu, 45 ani, echipaj: 28 membri, construit la Santierul naval Braila, în 1976) s-a scufundat în rada exterioara a portului Constanta, la o adâncime de circa 18 - 24 metri, lovindu-se de stabilopozii Digului de Nord; în dimineata zilei de 1 decembrie, cargoul a plecat din portul Galati, în balast, cu destinatia portul Constanta, în rada caruia a sosit si a ancorat (în careul A, destinat navelor de transport marfuri generale) în seara aceleiasi zile.

 

 

Nava avea un echipaj compus din 22 membri din cei 28 inclusi, pentru ca sase (Petre Moise - sef de echipaj, Mihalcea Gabriel - ofiter R.T.G. (radiotelegrafist), Pitorac Gheorghe - timonier, Zisu Tudor - marinar, Burcea Vasile - motorist, Cîmpeanu Gheorghe - brutar) au fost radiati înca de la plecarea din Constanta spre Galati; ancorarea s-a efectuat cu ancora din bordul babord, cu 100 metri de lant, la adâncimea fundului de circa 20 metri sub chila;

Locul de ancorare a fost ales de comandantul navei, fara sa fie comunicat Capitaniei portului Constanta, dar a fost consemnat în jurnalul de bord al navei; începând cu dimineata zilei de 2 decembrie, starea vremii s-a înrautatit, intensitatea vântului ajungând la forta 5 - 6 si valuri de 4 - 5 metri, ceea ce l-a determinat pe comandantul navei sa solicite (ora 11,20) aprobarea schimbarii punctului de ancorare la adapostul digului de Nord, în partea de Sud a acestuia;

 

La ora 11,30 s-a primit aprobarea pentru intrarea în port si  s-au luat masuri de pregatire a navei pentru aceasta manevra; la ora 12,30 s-a constatat ca pozitia navei s-a schimbat, fiind cu pupa apropiata la o distanta de circa 200 metri de digul de Nord; în aceasta situatie critica, comandantul a ordonat pornirea masinii „foarte încet înainte“ si cârma „banda stânga“, dar motorul principal nu a pornit; a fost lansata si ancora din tribord, timp în care s-a reusit pornirea motorului; s-au mai efectuat diferite încercari de îndepartare a navei de dig, s-a ridicat ancora din babord si s-a constatat ca nici ancora din tribord nu mentinea nava într-o pozitie sigura, motiv pentru care si aceasta a fost virata;

La ora 13,15, nava s-a izbit de stabilopozii digului, abia acum fiind transmis primul mesaj de pericol; loviturile repetate si violente cu digul au provocat sapte gauri de apa în magaziile de marfa si compartimentul masina ale navei, precum si inundarea acestora; nava s-a scufundat în intervalul 13,15 - 16,02, timp în care membrii echipajului, adunati pe puntea etalon, au facut eforturi disperate sa se salveze; pe masura ce nava se scufunda, oamenii au sarit în apa, dar 11 au murit înecati sau izbiti de stabilopozii digului, iar patru au fost dati disparuti si nu au mai fost gasiti niciodata; numai sapte marinari au reusit sa se salveze; dupa scufundarea navei si examinarea ei de catre scafandri, s-a constatat ca epava este culcata pe partea tribord, fiind afundata circa 2 - 3 metri în mâl, cu prova în imediata apropiere a digului si pupa la circa 60 - 70 metri de dig; de asemenea elica avea toate palele rupte si îndoite, cârma era deformata, cauza fiind impactul cu stabilopozii digului;

Conform rezolutiei Procuraturii Judetene Constanta - Sectia Maritima si Fluviala (15 mai 1989), dupa examinarea probelor administrate în timpul cercetarilor, s-a concluzionat ca accidentul s-a produs din cauza organizarii necorespunzatoare a serviciului de cart, lipsa de control din partea comandantului privind pozitia navei si mentinerea punctului de ancoraj, lipsa de control a serviciilor de cart, neluarea masurilor adecvate de punere a navei în siguranta si neluarea unor ordine clare si precise din partea comandantului, nepregatirea motorului principal si nementinerea acestuia în stare de functionare, în functie de conditiile hidrometeorologice, avizarea cu întârziere a situatiei de pericol a navei si solicitarea în ultimul moment a mijloacelor de salvare, când aceasta se lovea deja de stabilopozi; vinovati de cele prezentate au fost facuti raspunzatori Grigorescu Sergiu - comandantul navei, Toma Aurel - sef-mecanic, si Rotaru Danut Petrut - ofiter de cart; întrucât toti acestia au decedat în timpul catastrofei, s-a dispus încetarea urmaririi penale;

Colectivul de ancheta al primului-ministru al Guvernului (Constantin Dascalescu), condus de Procurorul General al României, Nicolae Popovici, a propus: avertizarea severa în fata Biroului executiv al Consiliului de Ministri a Sefului Departamentului Transporturilor Navale - Anghelescu Gheorghe, destituirea din functie a directorului Întreprinderii de Exploatare a Flotei Maritime Constanta - Croitoru Tanase si a sefului Grupului de Salvare - Badescu Dinu, atentionarea severa în fata Biroului Executiv al Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor a comandantului unic al Portului Constanta - Pop Teofil si a capitanului-sef al Capitaniei portului Constanta - Idu Cornel; conducerea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor, împreuna cu cea a departamentului, sa actioneze pe lânga asiguratorul extern în vederea încasarii sumei de circa 2,5 milioane dolari, suma ce reprezinta valoarea de asigurare pentru nava si echipaj;

Nava Viteazul (in plan indepartat) la locul tragediei

Au murit 15 marinari: Grigorescu Sergiu-Lucian, 45 ani - comandant, Toma Aurel, 39 ani - sef-mecanic, Preda Adrian, 25 ani - sef-timonier, Ceausu Vasile-Cristian, 26 ani - of. electrician, Serban Pavel, 37 ani - lemnar bord, Seuleanu Laurentiu, 20 ani - marinar, Helici Danut-Traian, 27 ani - ofiter mecanic (disparut), State Iorgu-Sergiu, 31 ani - ofiter mecanic (disparut), Nicola Marian, 22 ani - of. mecanic stagiar, Rotaru Danut-Petruat, 32 ani - ofiter maritim (disparut), Bocai Nicolae, 33 ani - sef-mecanic (disparut), Gheorghiu Stefan, 40 ani - marinar, Gîrba Marius, 24 ani - electrician bord, Suliman Negeatin, 30 ani - motorist, Vasile Nicola, 35 ani - bucatar;

Nava Viteazul (in plan indepartat) la locul tragediei

Supravietuitori: Roibu Sabin-Sorin, 34 ani - capitan secund, Gîdei Mihail, 24 ani - ofiter punte, Simion Dumitru, 27 ani - timonier, Panteliomn Valeriu, 43 ani - aj. of. mecanic, Sahighian Artur, 21 ani - motorist, Gani Cetin, 22 ani - motorist, Oprescu Ion, 51 ani - strungar bord;

 

Comandantul navei SADU, Sergiu Lucian Grigorescu (fotografie din tinerete).

 

Autor si sursa fotografii Constantin Cumpana

Link album fotografii Sadu

 Film cu scufundare la epava navei Sadu


Toti cei care au date suplimentare despre aceasta nava ,fotografii sunt invitati sa contribuie la dezvoltarea acestei pagini si inclusiv a Registrului Naval Virtual Roman ,puteti trimite materiale la adresa rnv@marinarii.ro sau comentati in partea de jos a paginii (trebuie sa fiti autentificat ca membru al www.marinarii.ro) .

Pagina actualizata 14 februarie 2012 , Cristian Munteanu