Nava a fost contruita in anul 1913,la Santierul Naval Turnu Severin si a fost lansata la apa in 1914 , drept iaht regal .A servit sub această formă regelui Ferdinand, în vizitele făcute în 1919 la cetatea Silistra şi în 1921 la manevrele armatei de la Turtucaia (Turakan).Din 1999 este clasata in lista "tezaur" a patrimonului national cultural.

Date Tehnice :

Lungime: 39.43 metri

Latime la cuplul maestru (in dreptul zbaturilor) 10.90 metri

Pescaj nava goala 0.90 metri

Pescaj mediu 1 metru

Pescaj Maxim 1.07 metri

Inaltime Maxima catarg 9.15 metri

Propulsie : Masina cu dubla expansiune in 2 pistoane cu 2 cilindrii , 1 cilindru de inalta presiune , 1 cilindru de joasa presiune

Masina a fost construita de uzinele germane Krupp - Gebruder Sachesenberg in 1913 ,seria masinii no 1705 .

Cazan de apa 7 tone , Presiune de regim 8kg forta / centrimetru patrat

Combustibil pacura / tot ce arde inclusiv reziduri petroliere

Consum combustibil : pacura 190 kg/ora , reziduri 400kg/ora 

Propulsia se face cu 2 zbaturi , maximum 45 de rotatii pe minut

Viteza medie 14 km/ora 18km/ora in aval , 10 km/ora in amonte .

Carma dotata cu servo mecanism actionat cu abur , suprafata de 2.5 metri patrati , 2.5 metri lungime , 1 metru inaltime

Sistem de ancorare cu vinci manual cu cap de sarpe.

Nava se afla in prezent la Braila , si se afla in stare de functionare .

Fotografie : 2010

Povestea Navei Borcea este foarte lunga pe care o voi relata in detaliu in viitor in amanunte bazandu-ma pe documente si relatari ale comandantului navei din 1979 pana in prezent , domnul Ilie Tincu .

In urma interviului avut cu domnul Tincu cu prilejul zilei Marinei (15 august 2010) am aflat ca nava este disponibila pentru inchiriere in regim "charter" la tariful de 800 de lei pe ora in mars si 200 de ore in stationare (poate stationa la mal nu neaparat la cheu ) , minimum 2 ore de mars . Capacitatea navei este de 200 de pasageri , care matematic ne da un cost de 8 lei de pasager pentru 2 ore de mars .

Cei interesati sa inchireze direct nava sunt rugati sa contacteze pe domnul comandant Ilie Tincu la numarul de telefon 0751191578 , plata se face la caseria Palatului Copiilor Braila telefon 0239/615137 .

www.marinarii.ro are in plan de a organiza in viitor un charter de cel putin 2 ore de mars cu nava Borcea in parteneriat cu alte web site-uri cu tematica navala , cei interesati sunt rugati sa participe la acest charter sunt rugati sa scrie la adresa rnv@marinarii.ro  .

Nava colecteaza deasemenea deseuri petroliere pe care le foloseste ca combustibil . Conform legii toti agentii economici care au deseuri petroliere sunt obligati sa predea deseurile petroliere firmelor care colecteaza aceste deseuri , preluarea acestor deseuri nu este gratuita , este platita de catre agentii economici . Nava Borcea preia deseuri petroliere gratuit si ofera agentilor economici documentatia necesara pentru a justifica reciclarea deseurilor . Cei interesati sunt rugati sa contacteze pe domnul comandant Ilie Tincu la numarul de telefon 0751191578 .

Anterior am relatat ca  nava se afla in dificultati financiare ,aceste lucruri fiind confirmate de articolele de mai jos preluat din mai multe ziare . In prezent instanta s-a pronuntat in favoarea santierului care nu a efectuat anumite lucrari , nava fiind predata fara receptia lucrarilor de restaurare.

Voi reveni cu fotografii noi ale navei .

Cristian Munteanu

17 august 2010

Scris de Gina Bahor  miercuri, 05 august 2009 in Ziarul de Braila 

Comandantul navei îl acuză pe directorul Palatului Copiilor că nu îl lasă să plece în curse pe Dunăre. Directorul Alecu spune că nu are competenţa legală să se ocupe de gestiunea navei şi a înaintat un memoriu în acest sens către Inspectoratul Judeţean Şcolar Brăila. Ieri, ne-am urcat la bordul navei tezaur “Borcea”, ancorată pe faleza Dunării, construită la Turnu Severin în anul anul 1913, ultima navă cu zbaturi realizată în Europa la comanda Regelui Ferdinand. Aici l-am găsit şi am stat de vorbă cu cel care vreme de 30 de ani este la comanda vasului, Ilie Tincu, care aşteaptă în zadar un semnal din partea reprezentanţilor Palatului Copiilor să plece în curse organizate. “Sunt la comanda navei din anul 1976, alături de mine fiind şi şeful mecanic Ilie Mogoş şi încă trei colegi. Am trecut prin multe cu această navă şi am vrea acum, când s-a finalizat lucrarea, când am terminat şi de vopsit, când avem toate avizele întocmite, tarife stabilite, să onorăm cursele solicitate, că sunt destule grupuri interesate să se plimbe pe Dunăre. Au venit grupuri care au vrut să se ducă la Sulina, la Tulcea, să se plimbe pe Dunăre după o petrecere la nuntă, pe toţi cei interesaţi i-am trimis la Palatul Copiilor pentru a face demersul necesar, dar au fost refuzaţi. Că nu am tarife, că nu am toate documentele, tot felul de pretexte. Din câte am auzit, directorul ar mai spus că nu este companie şi că nu o poate administra. Noi nu dorim decât să muncim, mai am nouă ani până ies la pensie, am stat atâţia ani la mal până s-a reparat şi este şi păcat ca o astfel de navă să stea pe loc când sunt atâţia interesaţi să se plimbe”, ne-a spus supărat Ilie Tincu. El ne-a arătat toate documentele şi avizele necesare care-i permit să iasă pe Dunăre şi ne-a spus că are şi tarifele stabilite, opt milioane de lei vechi, pe oră în marş şi două milioane de lei, staţionată. Nu se consideră armator Potrivit directorului Palatului Copiilor, Viorel Alecu, de trei săptămâni de când se află în fruntea instituţiei nu a fost solicitat de niciun grup pentru plimbare pe Dunăre cu nava “Borcea”, dar recunoaşte că dacă aşa s-ar fi întâmplat, nu putea decât să-i refuze. “Consider că aşa cum stau lucrurile acum, cu bugetul instituţiei, cu demararea unor activităţi extraşcolare pentru copii, nu sunt un armator să mă ocup de gestiunea navei «Borcea». Sunt un profesor care se ocupă de copii, plus că nici nu am competenţa legală să fac asta. Am moştenit această navă, dar nu sunt companie să mă ocup de ea, de tot ce implică proceduri. În acest sens, am înaintat un memoriu cifric către Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Brăila prin care declar că nu am competenţa legală să mă ocup de gestiune şi să se ia o decizie în ceea ce priveşte adminstrarea navei. Îl înţeleg pe căpitanul Ilie, dar în final, indiferent la cine se va afla nava, tot căpitan pe vas rămâne. Cât priveşte acele tarife pe care vi le-a prezentat nu erau de competenţa lui să le întocmească, iar ca să iasă pe Dunăre îi trebuiau şi 750 de milioane de lei vechi pentru plata asigurării navei, asta în condiţiile în care noi ne luptăm cu bugetul, iar acum ne chinuim să facem rost de lipici pentru aeromodele. Un manager trebuie să ia decizii pentru ca instituţia să meargă bine, eu asta am făcut. Am prezentat situaţia ISJ, mai departe să se decidă. Aştept să vină inspectorul general al ISJ din concediu şi să-mi spună ce a hotărât în privinţa navei”, ne-a precizat Alecu. De la unul, la altul Comandantul navei ne-a prezentat pe scurt istoricul şi calvarul prin care a trecut nava, de când s-a aflat la cârma vasului “Borcea”. “A fost navă şcoală la Liceul de Marină, până în 1984 când a fost transferată Palatului Copiilor. În anul 2000, la sugestia fostului primar Anton Lungu, nava «Borcea» a intrat în Şantierul Naval pentru reparaţii, iar în anul 2002, prin intervenţia inspectorului şef al ISJ, Viorel Mortu, Ministerul Educaţiei a alocat suma de 300 de milioane de lei vechi pentru demararea unor lucrări de restaurare, urmând să se facă şi partea mecanică şi corp. În anul 2006, nava trebuia să beneficieze şi de amenajări interioare, dar doamna directoare economică de la ISJ, Boştină, m-a sunat şi mi-a zis «Ia nava din şantier şi fugi», probabil venea cineva în control, nu ştiu. La fel mi-au zis şi cei de la şantier, că am trei zile să scot nava de acolo, că şi aşa până atunci a stat pe gratis, fără plată de taxe, impozite şi altele. Prin bunăvoinţa domnului Cotigă de la Termocentrale, am lăsat-o în bazinul ponton al lor, până în 2006 când s-a făcut licitaţie de restaurare. Întâmplător sau nu, Şantierul Naval a fost anunţat de licitaţie cu doar două zile înainte de procedură. La licitaţie s-au prezentat două firme, SC «Dunav» şi SC «Orion» SRL. Prima a pierdut la licitaţie pentru că nu s-a încadrat în termenul de execuţie impus, adică şase luni, câştigând firma «Orion» care a spus că în 45 de zile e gata. Aici au fost probleme, lucrarea nu s-a făcut cu un diriginte de şantier, s-a lucrat fără proiect, doar cu o listă de lucrări şi o comisie de supraveghere la care eu eram preşedinte. În 2007, când a venit un expert să verifice lucrarea, s-a constatat că lemnul folosit nu a fost tratat antiseptic şi ignifug, iar în acel moment mi-am dat demisia, nu am vrut să am probleme. Din câte ştiu, ISJ a acţionat în instanţă firma respectivă pentru că nu a făcut ce trebuia. Păcat că după atâtea păţanii nava stă acum la mal şi nu face curse regulate”, a spus Ilie Tincu. Menţionăm că în anul 2002, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ), Gheorghe Bunea Stancu, a solicitat la ISJ trecerea navei “Borcea” în administrare CJ, dar inspectorul Mortu a spus că vasul este al Ministerului Educaţie, care tocmai alocase acea sumă de 300 de milioane de lei vechi pentru reparaţii. Acum datele problemei sunt altele şi poate că după vizita efectuată în urmă cu două luni la nava “Borcea” de primar şi preşedintele CJ se va schimba ceva. Despre cât de valoroasă este nava, se pare că doar pentru unii, mai spunem că tot în anul 2002 a venit la comandantul navei un neamţ şi a vrut să ia clopotul de pe “Borcea” la schimb cu un autoturism marca “Mercedes”. Mai trebuie să vă spunem că acel clopot este încă la bordul navei Borcea!

Un alt articol a fost scris in Obiectiv Vocea Brailei de Cristina Dosuleanu pe 1 Decembrie 2009 :

In doar câteva luni, în 2006, s-au cheltuit 500.000 de lei pentru amenajarea navei Borcea * la finalul anului, nava era tot neamenajată, iar lucrările rămase nu au fost terminate nici până azi, deşi executantul a câştigat licitaţia cu termenul scurt de execuţie * mai mult, executantul mai vrea încă 150.000 de lei pentru lucrări suplimentare, pentru că în proiect măsurătorile nu au fost făcute corect şi au apărut lucrări ascunse * culmea, executantul, firma "Orion", a acţionat în instanţă Palatul Copiilor

Incompetenţă, prostie şi şmecherie par a fi ingredientele care au dus la risipirea a aproape 700.000 de lei (7 miliarde de lei vechi) alocaţi în 2006 pentru amenajarea interioară a navei Borcea, bun de patrimoniu din categoria tezaur. Deşi conducerea Palatului Copiilor de atunci, prof. Angela Baştiurea, fusese avertizată că se fac lucrări de proastă calitate, a preferat să închidă ochii ca să nu piardă banii şi să nu fie sancţionată. S-a ajuns astfel în situaţia în care pe lângă cei 500.000 de lei daţi iniţial, executantul mai cere încă 150.000 de lei, printr-un proces, iar termenul de finalizare a lucrărilor, element esenţial în alegerea firmei, în 2006, a fost depăşit cu mult, unele lucrări nefiind realizate nici până acum.

Periplul navei Borcea a început în 1984, când, printr-un ordin al Ministerului Apărării Naţionale a fost trecută în patrimoniul Palatului Copiilor. În 1994 s-au făcut primele reparaţii la Şantierul Naval, iar între 1998 - 2000 a fost pur şi simplu abandonată pe chei. În 1999, câteva persoane din Austria au dorit să cumpere nava construită în 1914, mai ales că nefiind foarte bine întreţinută nu arăta prea grozav şi ar fi putut fi achiziţionată pe mai nimic. Aflând de intenţie, directorul Muzeului Brăilei, dr. Ionel Cândea, a înscris-o în regim de urgenţă, în doar 24 de ore, în patrimoniul cultural naţional, categoria tezaur şi a împiedicat vânzarea, salvând astfel nava.

Experienţa Şantierului Naval, refuzată pentru amenajarea navei Borcea

Reparaţiile capitale ale navei Borcea, care au totalizat până acum peste 3 milioane lei, au început în anul 2000, la Şantierul Naval, firmă care realizase şi reparaţiile pentru Bricul Mircea. La început, tot Şantierul Naval a sponsorizat reparaţiile cu aproape 40.000 de euro. După 2000, banii veneau cu ţârâita şi se lucra câte puţin. Abia în 2005 s-au terminat lucrările. "În 2006, a apărut un nou proiect pentru amenajarea interioară, dar cineva, nu ştiu cine, nu a fost de acord să lucreze în continuare cu noi şi s-a organizat o nouă licitaţie, deşi s-ar fi putut continua lucrările cu noi fără să se încalce legea. La licitaţie s-a constatat că oferta celui care a câştigat era identică cu a noastră, chiar şi ca text. A fost evident că a avut acces la baza noastră de date. Firma «Orion» a câştigat cu timpul scurt de realizare a lucrărilor, dar în final a depăşit şi timpul, şi devizul cu peste 150.000 de lei. Eu ştiu că atunci când sunt de făcut lucrări pretenţioase nu se mai face licitaţie. Se alege cel mai bun specialist, nu o firmă de termopane", a spus ing. Dorin Bucă, directorul adjunct al fabricii de reparaţii nave.

În 2006, prin ordin de ministru s-au alocat aproape 500.000 de lei pentru amenajarea navei. Deşi banii au venit din timp, conducerea Palatului Copiilor, directorul Angela Baştiurea, a întârziat realizarea proiectului şi executarea lui, refuzând să lucreze cu Şantierul Naval. Căpitanul navei, Ilie Tincu, a declarat chiar că directorul Angela Baştiurea i-a cerut să "fugă" din şantier cu nava, ca să nu mai aibă nicio legătură cu acea firmă. Pe de altă parte, Angela Baştiurea a dat vina în 2007 pe Muzeul Brăilei care i-ar fi recomandat un specialist în astfel de proiecte, dar fără atestat. Persoana recomandată de muzeu a promis că va obţine atestatul, dar până la urmă nu s-a ţinut de cuvânt. "Am vorbit şi cu inspectorul general Lilliana Tudoran, însă nu a reuşit să găsească un specialist în restaurare nave. Atunci, am intrat pe site-ul «cimec.ro» şi am contactat-o pe doamna Carmen Atanasiu de la Constanţa, pe care am rugat-o să ne ajute cu proiectul", povestea atunci Angela Baştiurea. Culmea, pentru acel proiect, Palatul Copiilor a plătit peste 50.000 de euro, deşi acesta nu avea decât 30 de pagini, din care jumătate erau fotografii şi desene rudimentare şi ulterior s-a dovedit chiar prost.

Practic, licitaţia s-a derulat în octombrie 2006, iar pentru realizarea lucrărilor mai rămâneau doar două luni. La licitaţie a participat şi firma "Dunav" alături de "Orion". Deşi "Dunav" avea preţuri mai bune, a câştigat "Orion" pentru că a dat un termen foarte scurt de realizare a lucrărilor. La numai o săptămână, directorul firmei "Dunav", ing. Vasile Broască, a renunţat la contract, pentru că a văzut că proiectul avea multe probleme, realizarea celorlalte lucrări era deficitară şi nu a vrut să implice firma într-o lucrare care, după părerea sa, avea să se termine rău. Acest punct de vedere i-a fost comunicat oficial şi directorului Baştiurea, însă, din dorinţa de a nu pierde banii, conducerea Palatului a lăsat lucrurile să meargă înainte, bazându-se pe faptul că proiectantul venea o dată pe săptămână să vadă ce s-a mai făcut. Că lucrările s-au făcut foarte prost a observat şi directorul Ionel Cândea, care şi-a spus părerea tot în 2007. "Restaurarea unui obiect clasificat în categoria tezaur nu se face după câte fonduri ai. Proiectul trebuie realizat de experţi în domeniu. Licitaţia trebuia să desemneze un adevărat restaurator, atestat de Ministerul Culturii, nu un binevoitor care după ce uită să trateze lemnul pentru ignifugare, stropeşte apoi materialul pe pereţi cu vermorelul. Este inadmisibil". Pentru că nu a respectat proiectul sau nu a avut ce respecta pentru că proiectul nu avea detaliile necesare, la care s-a adăugat vremea nefavorabilă din decembrie, executantul a avut mereu de făcut remedieri, fapt ce a dus la întârzieri şi la măriri de preţ.

"Dacă se renunţă la cantităţile suplimentare şi la manoperă mai are el bani să ne dea nouă"

În final, puşi în situaţia să plătească mai mult cu 150.000 de lei faţă de suma iniţială a contractului de amenajare, cei de la Palatul Copiilor reproşează executantului lucrările de proastă calitate şi facturile umflate. "Domnul Tincu i-a spus doamnei director ce se făcea pe navă, dar i s-a spus să-l lase în pace. «Orion» a umflat mult lucrările de la tâmplărie, care nu au fost prinse în ofertă, acum vrea banii, deşi noi nu am semnat nicio comandă suplimentară. În 2008 ne-am întâlnit cu el, dar nu am ajuns la un numitor comun. Nu a făcut ignifugare cum trebuie, nu a tratat antiseptic lemnul, pentru patru uşi a consumat 1,9 metri cubi de lemn - în timp ce un expert a spus că se foloseşte material mai puţin de jumătate. Pentru o masă a scris că a folosit 1.600 de holzşuruburi! Sarcinile de remediere nu le-a făcut. Cabina de duş a înlocuit-o cu o cădiţă, instalaţia sanitară nu e funcţională. La băncuţe trebuia dat grund de zinc gri şi email alb, dar nu există aşa ceva. Dacă se renunţă la cantităţile suplimentare şi la manoperă, mai are el să ne dea nouă bani. A primit cinci miliarde şi mai vrea peste două, la care se adaugă penalităţi şi cheltuieli de judecată. Nu se poate aşa ceva", a declarat indignată contabila de la Palatul Copiilor, Dumitra Ciuclaru.

Suplimentarea lucrărilor de către executant s-a făcut cu aprobarea proiectantului

Pe de altă parte, directorul firmei "Orion", Vasile Şoacăte, susţine că a respectat caietul de sarcini şi tot ce nu a fost făcut ca acolo a avut aprobarea proiectantului şi nu înţelege de ce Palatul Copiilor refuză acum să plătească ce a mai rămas. Mai mult, nu înţelege de ce acum lucrările nu sunt bune, din moment ce unele au fost deja plătite. "Modificările din proiect sunt făcute cu aprobarea proiectantului, toate operaţiunile care trebuia făcute le-am făcut, iar pentru amânarea unor lucrări din cauza vremii am acordul lor. Nu înţeleg ce nu le convine. La mobilierul de la echipaj, după trei ani de folosire, se invocă faptul că trebuia făcut din lemn masiv, dar în contractul cu ei se specifică faptul că trebuia făcut din pal melaminat, nuanţa stejar. Le-am făcut o groază de notificări, i-am anunţat, cantităţile realizate nu sunt conforme cu ce s-a măsurat, suprafeţele sunt mai mari şi nu cu un metru doi, nu au zis niciodată nu face mai mult, iar acum nu vor să plătească. La lambrisat, în loc de 50 de metri pătraţi sunt peste 60, termoizolarea cu vată minerală nici nu a fost prinsă în proiect, iar caroiajul de sub lambriuri nu am promis nicăieri că-l fac cu lemn de stejar, la toate navele se procedează aşa. Nu mi-au dat niciodată bani în avans decât la început, pentru achiziţionarea materialelor. Ultimul proces verbal de recepţie pentru lucrările efectuate în zilele de 28 şi 29 avea doar remedieri mici, nu erau lucrări nerealizate. După doi ani, eu le tot cer banii! Pentru că nu ne-am înţeles am mers la tribunal!", declară Vasile Şoacăte. De altfel, nici băncuţele de pe punţile exterioare nu sunt conform proiectului, dar Vasile Şoacăte spune că toată lumea a fost acum trei ani de acord cu ele, iar ca argument au fost şi plătite.

Executantul mai spune că cere 150.000 lei pentru lucrări prinse în contract, realizate şi neplătite şi lucrări suplimentare neplătite apărute pe parcursul execuţiei, aprobate de proiectant, dar pe care beneficiarul, Palatul Copiilor, nu le recunoaşte. "Dacă nu le plăcea ce făceam, de ce nu ne-au dat afară de acolo, de ce au semnat procesele verbale de recepţie? Recepţia finală s-a făcut abia pe 8 noiembrie 2007, iar reprezentantul Ministerului Culturii a spus că a ieşit prea bine totul faţă de ce indicaţii am avut. Eu nu am avut detalii la proiectul iniţial, iar proiectantul a venit tot timpul să vadă ce fac şi a spus că e bine. Acum nu mai e bine?", se arată supărat Vasile Şoacăte.

"Trebuia să-mi iau o marjă de materiale neprevăzute, dar au fost greşeli de tehnoredactare"

În privinţa încărcării suplimentare a facturilor acuzată de Palatul Copiilor, executantul recunoaşte că a umflat facturile cu aproximativ 5% din valoarea contractului, ca de exemplu folosirea a 1.600 de holzşuruburi pentru o masă. Vasile Şoacăte recunoaşte că a greşit, dar că în final nu a mai cerut banii respectivi. Pentru toată lucrarea, el a admis că a pus în plus materiale în valoare de aproape 20.000 de lei. "Eu trebuia să-mi iau o marjă de materiale neprevăzute, dar au fost şi greşeli de tehnoredactare. Am greşit, am încărcat, am spus că să ne compensăm. Cu toate acestea, mai sunt nişte bani în plus faţă de contract, pe care au să-i dea. Notele de suplimentare sunt nesemnate de beneficiar, dar nu era necesar pentru că într-o altă adresă ei spun că pot face lucrările suplimentare cu acordul proiectantului, iar eu am pentru toate acordul proiectantului", a mai explicat Vasile Şoacăte.

Una peste alta, din aceste neînţelegeri dintre beneficiar şi executant rezultă foarte clar că în urma unei licitaţii dubioase, s-au plătit bani publici pentru lucrări de proastă calitate, iar nava Borcea este ca acum câţiva ani: de neexploatat la adevăratul sau potenţial.

Articol scris de de Viorel Ilişoi in Jurnalul National 16/12/2009 :

Borcea, primul vapor construit în România, are o bătrâneţe urâtă şi tristă. Se apro­pie de suta de ani şi încă mai poate naviga. Totuşi e ţinut la mal pentru o nesfârşită restaurare făcută pe bani mulţi, dar fără cap. Fostul iaht al regelui Ferdinand, sluţit cu termopane şi cu chinezării, arată acum ca o aris­tocrată senilă adusă cu forţa la bal
în blugi şi cu verigă în nas.

Căpitanul navei Borcea sună la redacţie ca să afle numărul de telefon al lui Cristi Borcea, cunoscutul investitor de la Clubul Dinamo. Vrea să-l roage să dea nişte bani şi pentru acest vas, obiect de patrimoniu naţional, nu doar pentru fotbal, mai ales că amândoi - vasul şi afaceristul - poartă acelaşi nume. Căpitanul e desperat. "O să îi spun lui Borcea că, dacă nu sponsorizează vasul, apelez la Gigi Becali, să vedem atunci cum se va simţi el când va vedea steagul lui Becali fluturând pe nava Borcea."

Borcea, navă cu aburi şi zbaturi, e înscrisă în patrimoniul naţional la categoria tezaur, cea mai înaltă clasă a patrimoniului. La poziţia a treia. Construcţia ei a început în 1911 la Turnu Severin. "Este primul vapor construit de inginerii ro­mâni, care până atunci construiseră doar barje, şlepuri, mici ambarcaţiuni, şi este spre lauda lor că după aproape 100 de ani încă mai func­ţionează cu piesele originale", spune inginerul Dorin Bucă, directorul adjunct al Şantierului Naval din Brăila. Vasul a fost dat la apă în 1914, a navigat cu dife­ri­te întrebuinţări până în 1974, când a fost casat şi trimis în cimiti­rul de nave de pe Braţul Măcin. De acolo a fost salvat şi re­pus pe linia de plutire de actualul coman­dant, Ilie Tincu. Omul care a sunat la redacţie.

STRATEGIA SECRETĂ
Nava stă legată la mal în Portul Brăila, într-un prizonierat nedemn, deşi căpitanul Ilie Tincu ar putea da oricând comanda să se pună maşinile sub presiune şi vasul ar începe să înoate pe Dunăre lin ca o lebădă, fără nici un zgomot. Nu s-ar auzi decât lipăitul palelor de lemn în apă şi, când şi când, fornăitul supapelor. Dar căpitanul nu are voie să mişte nava de la mal fără ordin de marş. Vasul aparţine statului român şi este administrat de Palatul Copiilor şi Elevilor din Brăila. Prea sărac ca să îşi poată permite o cheltuială de 1.000 de lei pe ora de marş, Palatul se află în situaţia unui sărman bugetar care a primit moştenire un elefant. Directorul Viorel Alecu spune că acest vas ar putea deveni rentabil, el chiar a pus la punct o strategie, dar încă nu a venit momentul să o aplice şi, până una-alta, o ţine în secret. E strategia lui, proprietatea lui intelectuală, nu o poate dezvălui aşa, oricum, oricui.


BODEGA PE VALURI
Pentru unii brăileni, vasul Borcea e o bijuterie a tehnicii, o minunăţie ingine­rească, simbolul oraşului. Pentru alţii, nu e decât un samovar uriaş, o copaie, o vechitură. Pentru căpitanul Ilie Tincu, e toată viaţa lui. "De 30 de ani comand nava asta, pe care eu am scos-o din cimitirul de nave, am readus-o pe apă şi am îngrijit-o mai bine decât pe copilul meu. Am stat mai mult pe nava asta decât acasă", zice el. Şi îl doare inima să vadă în ce hal a ajuns acum.

În viaţa ei de aproape 100 de ani, nava a fost şi iaht al regelui Ferdinand. Semnele regale de pe cuştile zbaturilor au fost reconstituite, turnate în bronz şi urmează să fie puse la loc. Fostul iaht arată acum, după şapte ani de restaurări, ca o bodegă plutitoare, un monument al kitschului pe mişcătoarele cărări ale Dunării.

Uite, uşile nu se închid bine. Au mânere ca uşile de şifonier. Podeaua de lemn are cocoaşe. Se umflă ca picioarele reumaticilor pe vreme rea. Salonul de la pupa are jur-împrejur nişte banchete înguste, incomode, cu tapiţerie de un roşu ameţitor, din acelaşi material ieftin folosit la dormezele care se vând prin târguri direct din Daciile papuc.

Un aparat de aer condiţionat bâzâie deasupra, în loc să se fi păstrat sistemul ori­ginal de încălzire, pe bază de aburi. Un televizor cât un dulap şi nişte boxe audio chinezeşti întregesc imaginea de bazar a acestui salon unde ar fi trebuit să se ţină simpozioane ştiinţifice, conferinţe, dezbateri, în timp ce nava ar fi plutit în sus şi-n jos pe Dunăre. Cel puţin aceasta era viziunea istoricului Ionel Cândea, director la Muzeul Brăilei, cel care a înscris nava în patrimoniul naţional, la categoria tezaur, urgent, ca să nu poată fi scoasă din ţară. Când a făcut asta, profesorul Cândea ştia ce s-a întâmplat cu Liberta­tea, altă navă din patrimoniul naţional, care a fost scoasă fraudulos din ţară şi nu s-a mai întors. Din Portul Brăila au mai dispărut în străinătate şi cinci remorchere cu aburi. (nota Cristian Munteanu marinarii.ro - Frederic Mistral si Pascal localizate in Austria)

DECONTUL UNUI DEZASTRU
Pereţii interiori sunt îmbrăcaţi cu lambriu de lemn. Scândurile nu se îmbină cum trebuie, bagi mâna printre ele şi pe la colţuri. Din loc în loc, pe podea se văd grămăjoare de pulbere de lemn, semn că acolo rod cari. Lemnul nu a fost tratat împotriva insectelor. Nici nu a fost igni­fugat, abia după ce a fost montat pe pe­re­ţii navei a stropit cineva cu vermorelul pe dinafară, dar pe interior, pe unde trec cablurile electrice, se poate aprinde ca iasca. Pe punte s-au pus nişte bănci cu picioare de fontă, luate de la Praktiker; în caz de ceva, n-ai de ce să te agăţi, te duci ca toporul la fund cu bănci cu tot. Nava a avut bănci din lemn şi aşa trebuia să rămână.

Coborând în celălalt salon, la prova, un frigider trântit în mijlocul încăperii te scoate violent din belle-epoque. Frigiderul ar fi avut nişa lui, discretă, dar nu mai încape după ce constructorul a făcut uşa mai îngustă. Şi a pus peste tot termopane.

Căpitanului aproape îi vine să plângă. Nava a stat şapte ani în reparaţii şi ca să ajungă în halul ăsta a înghiţit 12.340.850 de lei noi. Bani de la buget. Plus aproape 50.000 de euro pentru proiectul de amenajare interioară. Şi încă 200.000 de lei noi pe care neîndemânaticul constructor Vasile Şoacăte, patronul firmei de termopane care s-a ocupat de restaurarea navei, i-a obţinut în instanţă pentru lucrări pe care nimeni nu i-a cerut să le facă. "Atât m-am priceput, atât am făcut", dă din umeri Şoacăte. "Ei de ce m-au plătit dacă nu le-a plăcut cum lucrez?" Iar directoarea de atunci a Palatului Copiilor, Angela Baştiurea, se apără: "Am primit şapte miliarde de lei vechi în noiembrie 2006 şi trebuia să îi cheltuim până la sfârşitul anului, altfel se întorceau la buget. Licitaţia a câştigat-o firma lui Şoacăte, care a dat cel mai scurt termen de execuţie".


AVENTURILE UNUI VAPOR
Când arată fiecare lucrare făcută în bătaie de joc, căpitanul Ilie Tincu pune mâna pe acea imperfecţiune şi mângâie locul cum ar mângâia o rană. E nava lui. I-au sluţit-o. Pentru el, nava asta înseamnă toată viaţa lui de marinar.

Avea 27 de ani când a devenit căpitan pe Borcea. Nava zăcea abandonată din 1974 în cimitirul de nave, o mânca rugina. El se ducea pe acolo ca la o amantă secretă, urca la bord şi îi admira liniile, mângâia ca şi acum catargul, piesele uriaşei maşini de aburi, strălucitoarele trombiţe de aramă prin care pufăia nava, timona, hublourile, telegrafele, clopotul, toate de la 1914. "Pe clopotul de la prova mi-a oferit cineva un Mercedes şi nu l-am dat, am ţinut la fiecare nit original. Mulţi s-au învârtit pe aici să pună mâna pe nava asta", spune căpitanul.

Îi ştie povestea. După o scurtă perioadă în care a fost iaht al familiei regale, Borcea a făcut primul război mondial ca atelier mecanic mobil pentru vasele de luptă de pe Dunăre. Pe urmă a fost navă de pasageri între Cernavodă şi Călăraşi. În al doilea război mondial a fost unitate de transmisiuni. După război, sovieticii au luat-o ca despăgubire de război. Remorcherul sovietic care tracta nava spre Odesa a luat foc şi Borcea a plutit în derivă, neputând să navigheze pe apă sărată, până a fost găsită de un vas românesc şi adusă înapoi în ţară. În vălmăşeala acelei perioade şi la câte averi au cărat sovieticii din România, numai la un vapor vechi nu le-a stat lor mintea, i-au pierdut urma şi Borcea a rămas în România. Şi a navigat zi de zi până în 1974.

În 1978, Ilie Tincu i-a propus comandantului liceului de marină din Galaţi să recupereze nava Borcea din cimitir şi să o folosească pe post de navă-şcoală. El a fost căpitanul acestei nave de atunci şi până azi, trecând o dată cu nava, în 1984, de la Ministerul Forţelor Armate la Mi­nisterul Învăţământului. Primarul Anton Lungu a aranjat acest transfer, fiindcă nevastă-sa era directoare la Casa Pionie­rilor şi Şoimilor Patriei. Care acum se numeşte Palatul Copiilor şi Elevilor. Toate s-au schimbat de atunci. Chiar şi nava Borcea. Se apropie de suta de ani şi are ceva din tristeţea unei bătrâne care şi-a văzut tot neamul pierind, rămânând singură pe lume. Mai e o navă cu zbaturi în Galaţi, Tudor Vladimirescu, construită în Ungaria şi primită ca despăgubire după primul război mondial; propulsia i-a fost modificată să funcţioneze pe motorină. Şi încă una în Tulcea, fabricată în Austria, dar i s-a scos maşina de abur şi a fost transformată în restaurant. Ele n-au avut un Ilie Tincu al lor, îndrăgostit de ele.

Biografie Borcea :

Ziarele : Ziarul de Braila , Obiectiv , Jurnalul National

Fotografiile realizate de  Ziarul de Braila , Obiectiv , Jurnalul National,Adevarul si Cristian Munteanu

Film preluat din web site-ul youtube autor utilizator adryan86

Pagina actualizata 20 august 2010

Toti cei care au date suplimentare despre aceasta nava ,fotografii sunt invitati sa contribuie la dezvoltarea acestei pagini si inclusiv a Registrului Naval Virtual Roman ,puteti trimite materiale la adresa rnv@marinarii.ro sau comentati in partea de jos a paginii (trebuie sa fiti autentificat ca membru al www.marinarii.ro)