Vizualizeaza pagina marinarului - Anton Barbieri

Anton Barbieri

Scurta introducere

Detalii

Anton Barbieri - ofiţer român cu gradul de colonel, care a deţinut funcţia de comandant al Flotilei Române între 30 aprilie 1867 - 1 ianuarie 1874; s-a născut în Italia şi a sosit pe teritoriul României pe la mijlocul secolului al XIX-lea, la bordul unei corăbii, care a naufragiat la gurile Dunării; s-a stabilit în oraşul Galaţi, angajându-se (1845) în Corpul Şaluparilor, cu gradul de soldat; a avansat rapid la gradele de sergent (1846) şi sublocotenent (1850), îndeplinind funcţia de instructor al echipajelor şalupelor canoniere moldovene, iar din 1851 şi pe cea de comandant al goeletei „Natalia“; în anul 1854, Anton Barbieri a părăsit flotila moldoveană şi s-a înrolat în marina rusă, unde, sub comanda amiralului Nahimov, a participat la bătălia navală de la Sinope, una dintre cele mai importante acţiuni de luptă din Războiul Crimeii (1853-1856), care s-a soldat cu distrugerea flotei otomane; după terminarea războiului, a revenit (1857) în flotila moldoveană, unde va fi numit, după obţinerea gradului de locotenent în 1858 şi decretarea unirii flotilelor din cele două Principate române în 1860, comandant al punctului Ismail; în anul 1863 a fost avansat la gradul de căpitan şi după un an este numit în funcţia de comandant al navei „România“, prima navă cu aburi a flotilei române de război; la data de 30 aprilie 1867, căpitanul Anton Barbieri a fost numit comandant al Flotilei Române, deţinând această funcţie până la data de 1 ianuarie 1874; în această perioadă, la 10 februarie 1869, a fost avansat la gradul de maior; la 1 ianuarie 1874 s-a retras din cadrele active ale armatei, fiind avansat ulterior la gradul de colonel şi îndeplinind funcţia de comandant al gărzii civile.