Vizualizeaza pagina marinarului - Emanoil Koslinski

Emanoil Koslinski
Emanoil Koslinski

Emanoil Koslinski

Data nasterii: .1853
Data deces: 27.03.1909
Functie: Amiral , comandant al Marinei Militare Romane

Scurta introducere

a fost un amiral roman, care a indeplinit functia de comandant al Marinei Militare Romane (1901-1909).

Detalii

Biografie

Emanoil Koslinski s-a n?scut în anul 1853, fiind fiul cel mare al ofi?erului rus de artilerie Alexandru Koslinski (viitor general român), r?mas în Muntenia la cererea domnitorului Barbu ?tirbei, ca s? ajute la organizarea artileriei c?l?re?e din acel principat ?i al Anastasiei Argyropol, fiica logof?tului drept??ii.

Dup? absolvirea Gimnaziului român din Bra?ov ?i al Liceului "Sf.Sava" din Bucure?ti (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila Român? (1872), fiind al treilea român – dup? Nicolae Dimitrescu-Maican (1863) ?i Ioan Murgescu (1865), care a fost trimis prin concurs pentru a urma cursurile ?colii Navale din Brest (Fran?a).

A studiat acolo între anii 1872-1874, fiind avansat la gradul de sublocotenent (1874) ?i îmbarcat pentru efectuarea instruc?iei practice, la ?coala de Aplica?ie, pe fregata francez? «La Renommée». Apoi, între anii 1875-1877, sublocotenentul de marin? Koslinski a urmat un curs de specializare la ?coala special? de torpilori (minieri) a Marinei ruse de la Kronstadt (Golful Finic), baza flotei ruse din Marea Baltic?.

Dup? absolvirea acestor cursuri, s-a reîntors în România ?i a participat în cadrul Flotilei, la opera?iunile navale ale R?zboiului de Independen??, luptând în cadrul bateriilor de coast? de la Calafat ?i remarcându-se în mod deosebit, în octombrie 1877, cu ocazia execut?rii celui dintâi baraj românesc de mine pe Dun?re, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia (km 703), opera?iune de pionierat pentru Flotila Român?.

În anul 1878 a fost înaintat la gradul de locotenent, iar apoi în 1881 la cel de c?pitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Ap?r?rii Submarine ?i o prim? Sec?ie de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. În anul 1887 c?pitanul Koslinski este înaintat la gradul de maior ?i numit ?ef de Stat Major la Comandamentul Flotilei. În aceast? calitate, a organizat prima ?coal? de torpilori, a înfiin?at "Corpul Ap?r?rilor sub Ap?" (1881) ?i a adus, din Anglia, cruci??torul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în 1894 dup? înaintarea la gradul de locotenent-colonel, a primit comanda cruci??torului "Elisabeta".

În acela?i an, dup? organizarea Direc?iei a 5-a a Flotilei Române a fost numit la comanda acesteia, iar în anul 1897 i s-a încredin?at func?ia de director al Marinei din cadrul Ministerului de R?zboi. El a participat la întocmirea noilor legi de organizare a Marinei, precum ?i la dotarea acesteia cu toate regulamentele, instruc?iunile ?i manualele speciale a c?ror lips? era acut sim?it?. Un an mai târziu, în 1898, a mai primit ?i alte îns?rcin?ri, precum comanda Diviziei de Mare nou-înfiin?ate, fiind avansat la gradul de c?pitan-comandor. A urmat apoi la 10 mai 1899, înaintarea la gradul de comandor.

La data de 1 aprilie 1901, comandorul Emanoil Koslinski a fost numit în func?ia de comandant al Marinei Militare Române, fiind înaintat la gradul de contraamiral în anul 1906. În aceast? calitate, el a executat mai multe c?l?torii ?i misiuni navale în str?in?tate (Fran?a, Suedia, Rusia). El a avut o contribu?ie important? la înfiin?area Diviziei de Dun?re, având în dotare patru monitoare cuirasate ?i opt vedete fluviale, nave pentru care directorul Marinei din Ministerul de R?zboi, comandorul Petre Demetriade, reu?ise s? ob?in? creditele necesare.

Contraamiralul Emanoil Koslinski a decedat la 27 martie 1909, dup? 8 ani de conducere a Marinei Militare Române, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu. În ziua înmormânt?rii, cruci??torul "Elisabeta" a tras câte o lovitur? de tun, la fiecare or?, încheind la coborârea pavilionului cu 17 lovituri de tun.

Contraamiralul Emanoil Koslinski s-a c?s?torit în anul 1888, cu Alexandrina (Didina) Lahovary, fiica lui Gheorghe Lahovary (pre?edinte al Cur?ii de Conturi, director al Po?telor) ?i a Anei Cocor?scu (din familia istoric? a Cocor??tilor). Împreun? au avut trei b?ie?i: Gheorghe (viitor contraamiral (1889-1950) ?i subsecretar de stat al Marinei în timpul celui de-al doilea r?zboi mondial), Emanoil, Alexandru – care vor deveni, la rândul lor, ofi?eri – ?i dou? fete – Ecaterina ?i Elena.

Bibliografie

  • Niculae Koslinski - Familia Koslinski din România, extras din Arhiva Genealogic?, III (VIII), Ia?i, 1996.
  • Constantin D. Nicolescu - Calvarul neamului românesc dup? 23 august 1944 (Ed. Polirom, Ia?i, 1993).
  • Simona Odobescu - Contraamiralul Emanoil Koslinski, scurt? biografie aflat? în Arhivele Muzeului Militar Na?ional.

Sursa : Wikimedia Foundation, Inc.,




Comentarii