Constantin Scarlat

Scurta introducere

(n. 21 mai 1935, localitatea Costişa, judeţul Neamţ - d. 23 martie 2006, Constanţa), cercetãtor subacvatic, cãpitan-comandor în Marina Militară Română.

Detalii

Constantin Scarlat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Scarlat (n. 21 mai 1935, localitatea Costişa, judeţul Neamţ - d. 23 martie 2006, Constanţa), cercetãtor subacvatic, cãpitan-comandor în Marina Militară Română.

În copilãrie primul bazin i-a fost „bulboana”, unde se scãlda zilnic, toatã vara. Pârâurile, iazurile, lacurile, gârla, râurile, toate l-au dus în aval spre mare. La 10 ani a trecut Bistriţa înot şi pe deasupra şi pe sub apă. Apele repezi şi tumultoase ale Bistriţei, Moldovei, Siretului l-au fascinat şi atras ca un magnet.

A frecventat cursurile la liceele „Petru Rareş” din Piatra Neamţ şi „Roman Vodã” din Roman.

Dupã data de 6 Iulie 1953 când a devenit student al Institutului de Marinã din Constanţa, zona de înot sub apã era cea de lângã lacul Siutghiol, numitã de pescari „Şîlîcuri” pentru multele insule submarine. Lacul era traversat înot de la „Cişmea” pânã la vechea „Casã vapor”, fost centru de pregãtire marinãreascã din Mamaia şi apoi în mare spre sud.

În perioada practicii marinãreşti efectuatã la bordul navei şcoalã „Mircea”, prin diverse şiretlicuri zilnic era sub apã pânã când comandantul navelor şcoalã Milu Nicolae a fost nevoit sã-l pedepseascã disciplinar. Mai târziu, când se afla la bordul distrugãtorului „Maria” s-a oferit sã încerce apa, temperatura ei. Dupã sãriturã, a înotat pe sub ea (nava avea un pescaj de 3,5 metri) şi a urcat pe scara de pisicã în bordul opus. În acest timp, colegii şi profesorul Ţicãloiu, au dat alarma pentru cã nu mai apãrea. Ei nu aveau cum sã ştie cã, din copilãrie era antrenat sã stea sub apã trei minute fãrã douã secunde, un adevãrat record, deoarece un om normal nu poate rãmâne sub apã decât 15-20 de secunde.

În anul 1957 la terminarea şcolii navale a avut de optat pentru un post la fluviu, mare sau uscat. De trei ori a ales marea, iar repartiţia a fost pe monitorul „Alexandru Lahovary”, apoi pe „Mihail Kogãliniceanu”. Ajunsese cunoscut la bordul navelor „Mãrãşeşti”, „Mãrãşti”, monitorul Lahovary prin pasiunea lui de a bântui apele, în strãfundul lor, îndeosebi în rãgazul orelor libere. În scurtul timp cât şi-a desfãşurat activitatea ca ofiţer de marinã la uscat a simţit dorul de „înãlţimi ale adâncurilor”, de peisajul mirific şi înãlţãtor ce se dezvãluie privirii când pãtrunzi în „lumea tãcerii”.

Marina Militarã al cãrei ofiţer a fost, i-a înlesnit migãloasa dar plãcuta corvoadã în slujba istoriei şi arheologiei subacvatice. Dupã ce absolvã cursul şi examenul de comandant de navã în 1965 şi altul de hidrometeorologie în 1971, se dedicã total cercetãrilor acvatice.

Pasionat cercetãtor al adâncurilor, Constantin Scarlat a adus o importantã contribuţie la explorarea interdisciplinarã a platformei continentale a Mãrii Negre, de numele sãu fiind legate importante descoperiri.

A iniţiat la noi scufundarea autonomã cu aparat autonom de respirat sub apă, a pus bazele primei unitãţi de scafandri din Marina Militarã în anul 1967 şi a unui sector de cercetare a acestui domeniu în 1969. A întocmit prima hartă a reliefului submarin şi a resurselor platoului continental al Mãrii Negre. Între anii 1977-1979 a fost ofiţer secund pe nava de cercetãri şi intervenţie cu scafandri de mare adâncime „Emil Racoviţã”, iar dupã 1980 a lucrat ca specialist scafandru la bordul navelor româneşti de pescuit oceanic din Oceanul Atlantic.

La Muzeul Marinei are merite incontestabile privind amenajarea unui sector de cercetãri subacvatice. Aici, a reconstituit, cu certe dovezi de istorie anticã, ţãrmul nevãzut al Mãrii Negre. Tomis, Callatis, Histria, sunt câteva din vestigiile mediului submarin. Credinţa lui Nicolae Iorga cã trecutul este parte integrantã din prezent i-a devenit o devizã în viaţã, înţelegând cã nu poţi trece prin lume fãrã sã-ţi apropii trecutul, cã nu poţi trãi în prezent fãrã sã cunoşti ceea ce a fost.

A recuperat mii de obiecte de sub apã într-o muncã de pionierat, unde a dovedit nu numai competenţã tehnicã, dar şi perseverenţã condiţionate de o bunã pregãtire fizicã. A fost arheolog, geolog, biolog. A studiat în lung şi în lat fundul de mare, trasându-i relieful, într-o altfel de configuraţie decât cea pãmânteanã. Investigaţiile i-au relevat cãile navigabile de acces în Dobrogea anticã, l-au ajutat sã refacã drumul apeductelor de la Callatis, dupã cum, determinãrile topografice s-au constituit în consideraţii asupra scufundãrii navelor otomane în 1877, pe braţul Mãcin.

Ca lector al „Institutului de Marinã Mircea cel Bãtrân” din Constanţa a instruit şi pregãtit numerose generaţii de scafandri, a iniţiat în acest domeniu un mare numãr de copii. Bogata sa activitate pedagogicã şi ştiinţificã s-a materializat într-un numãr mare de studii şi articole, în numeroase cãrţi.

Cărţi publicate

• Geografia submarinã (1970)
• Portul antic submers Callatis (1973)
• Cãi navigabile antice în Dobrogea (1976)
• Epavele quirasatelor de pe Dunãre (1977)
• Ţãrmul nevãzut la Mãrii Negre (1982)
• Acvanauţii - temerarii adâncurilor (1984)
• Itinerare subacvatice de la Istru la Pontul Euxin 1988
• Cãlãtorie în adâncuri (1989)

Pagina actualizata 20 noiembrie 2009 , Cristian Munteanu